sâmbătă, 7 iunie 2014

Sfarsit de liceu

Nu am mai scris de mai bine de jumatate de an...dar mi-am amintit acum ca parca parca aveam un blog si no...hai sa scriem.

Ce sa spun... am incheiat o etapa importanta din viata...aceea de licean... De acum urmeaza asa zis-ul examen al maturizarii...celebrul BAC :)) Sa dea Domnu sa fie totul bine...si cu bac-ul si cu admiterea si sa traim cu toti fericiti si in pace.
Va iubesc!
Acum, sincer, parca imi pare rau de acesti 4 ani care au trecut ca prin zbor... Stau si ma gandesc la cate am realizat in acest timp si nu pot spune deloc ca sunt nemultumita...dar parca totusi...puteam sa fac mai multe. Puteam sa fiu mai buna. Puteam sa ma straduiesc mai mult uneori. Puteam sa ascult mai bine. Puteam sa am grija mai bine de cei din jurul meu. Puteam sa iau mai multe decizii corecte... Dar cum zice francezu...c'est la vie... Ce a fost a fost, ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc si sa lucrez cu oameni minunati care intr-adevar mi-au insuflat din cunostintele, pasiunile si ambitiile lor. Si pentru asta le multumesc din suflet. Acum, sper ca drumul meu si al tuturor colegilor mei sa fie lin, sa avem noroc si sa ajungem acolo unde ne dorim.


joi, 1 august 2013

Un fel de lectie despre viata

Uneori sunt de-a dreptul surprinsa de cat de repede se pot schimba lururile in viata unui om. Nu, serios, ati observat vreodata cam cate schimbari pot sa apara in...sa zicem.. o saptamana?
Ma plangeam ca vacanta asta e cam plictisitoare...retrag cuvintele... Pentru ca... uneori primim exact cat putem duce. Daca ne dorim mai mult...s-ar putea ca ceea ce primim sa fie prea mult...
Oare acum e prea mult? Zilele astea imi vine din ce in ce mai greu sa imi dau seama cu exactitate ce se intampla atat in interiorul fiintei mele minunate, dar si in exterior. Si aici ma refer la oamenii care ma inconjoara, care parca se intrec unii pe altii in a-mi face surprize. Placute si neplacute. M-am bucurat de cele placute, fireste, insa unele au fost chiar..mindfuck.
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu sunt o fire foarte deschisa fata de persoanele din jurul meu..iar acum am ajuns sa ma intreb in cine ar trebui sa am incredere si in cine nu. Si daca stau si ma gandesc bine, cred ca ajung si eu la concluzia la care au ajuns si multi altii inaintea mea : cel mai bine ma incred in mine... Pentru ca, adevarul este ca prietenii iti sunt prieteni pana apare ceva mai bun. Sau mai profitabil. Sau mai placut. Sau mai... excitant... Sau..sau ...sau.
Mintea omului e un loc interesant in care sa te pierzi... Pentru ca, intr-un moment de slabiciune, cel mai drag om iti poate deveni inamic, iar "inamicul" iti poate deveni aliat. Ce ii uneste pe oameni? Pai... pe de-o parte ii unesc lucrurile pe care le plac... si pe de alta parte lucrurile pe care le displac... Cam cate prietenii ati vazut izvorandu-se din simplul fapt ca doua persoane dezagreau o alta persoana? Poate nu sunt ele cele mai veritabile prietenii... insa e un inceput.
 Pana cand tine prietenia unui om? Pana sistemul asta numit creierul uman zareste in orizontul larg ceva ce isi doreste mai mult decat pe tine. Nu  zic ca nu exista si exceptii...dar ele sunt relativ rare...iar daca gasesti un astfel de prieten...e bine sa ai grija de relatia voastra. Pentru ca... este ceva de nepretuit.

Oricum, eu una sustin faptul ca fiecare este responsabil pentru tot ce se petrece in viata sa. Si daca iti doresti sa schimbi ceva, fa bine si incepe cu tine.



luni, 15 iulie 2013

Bijuterii handmade

Ma gandeam sa imi fac putina reclama si aici, pe bloc, daca tot m-am reapucat de mediatizat pagina de bijuterii handmade.
Aceste bijuterii sunt confectionate sau asamblate sau cum vreti voi sa ii ziceti de mine si de cea mai buna prietena a mea. Toata "afacerea" a pornit de la faptul ca doream sa facem ceva dragut pentru noi, insa vazand ca munca noastra este apreciata am decis sa vindem o parte din creatii.
Nu mai spun nimic, insa va las pe voi sa va uitati la tot ce am facut pana acum pe pagina de facebook:
 https://www.facebook.com/bijuterii.am

Sper sa va placa, iar daca va place sa aratati si altora. Si daca doriti sa comandati ceva, nu ezitati sa ma contactati! Avem oferte si reduceri zilnice!


joi, 11 iulie 2013

Tristete de vara

Iar nu am mai scris de mult timp... Si simt cum viata de zi cu zi rapeste tot mai mult din mine.
Parca nu mai am timp de nimic, cu toate ca pierd o gramada de timp.
Parca irosesc zile in sir, facand acelasi lucru, fara sa obtin nimic, fara sa schimb nimic, fara sa ma bucur de un rezultat bun.
Timp pierdut. Urasc sa pierd timpul. Vreau lucruri memorabile. Vreau o vara epica.
Vreau aventura. Vreau adrenalina. Vreau sa plec. Vreau altceva.
M-am saturat de monotonia orasului... parca rutina asta apasa tot mai greu pe umerii mei, si ai altora. Parca devenim din ce in ce mai putin noi. Parca gasim tot mai multe motive sa fim plictisiti, nervosi, suparati. Parca apar tot mai multe lucruri pe care vrem sa le reprosam celorlalti.
Oare de ce e tot mai greu sa il intelegi pe cel de langa tine, sa accepti ca nu doar tu ai dreptate, sa te multumesti cu ce ai si sa intelegi ca nu totul e exact cum iti doresti? Si ca nu poate exista perfectiune... oare de ce?
In goana asta nebuna dupa...orice... am uitat sa ne bucuram...sa zambim...sa fim fericiti.



duminică, 19 mai 2013

De neoprit...

     Stau singura in semintunericul din camera mea si ascult batalile grabite alea ceasului: tic-tac, tic-tac... Secundarul alearga parca urmarit de o primejdie iminenta, insa eu raman statica in fotoliul meu de langa fereastra. Geamul e larg deschis, iar in departare se aude din cand in cand zgomotul unui tren. E noapte, insa lumea e intr-o continua miscare...
     Dar totusi, in fata ochilor mei se intinde cerul senin, cu infinitu-i de stele si ce regina lor, Luna. E luna plina, iar vraja ei coboara de-a lungul razelor lunare chiar si pana aici, in camera mea. Le simt atingerea pe piele, scaldandu-ma parca intr-un ocean de liniste.
     Se aude un tren care trece prin apropiere. E noapte, insa lumea se misca...Acele ceasornicului alearga, iar oamenii incearca mereu sa tina pasul cu ele. 
   Cu toate acestea, mi-as dori ca totul sa se opreasca pentru catva timp. Lumea, cu toate problemele si grijile sale, sa inmarmureasca in loc, iar eu sa ma plimb printre oamenii ramasi statici si sa observ diferitele activitati pe care le faceau. Cred ca as ramane surprinsa de diversitatea lor.
Dar timpul nu poate fi oprit, asa ca nici oamenii nu pot fi opriti din continua lor miscare...












miercuri, 15 mai 2013

sâmbătă, 6 aprilie 2013

De-a v-ati ascunselea

V-ati gandit vreodata ca majoritatea persoanelor nu reusesc sa se desparta de jocul de-a v-ati ascunselea? Si cele (sa zicem) mature practica acest joc...
Unii se ascund in spatele cuvintelor
Altii, sub influenta banilor si a pozitiei sociale
Unii... se asculd in spatle altora..
Iar altii... pur si simplu recurg la niste "masti" care ii denatureaza ca persoane.

Putini sunt cei care reusesc sa renunte la acest joc... Ce zici... tu ai facut-o?
________________________________________________________________