Hope

My sweetest dream
Becomes a nightmare...
The one i love
The one e need
Becomes the enemy
That I don't wanna see
Ever again
Till this pain that I feel

Will go away
Gone with the wind
I escape from this sin
I'll love again
Till the end
I'll never give up
Hope is all I got!

Multumesc

Ciudata seara...ciudata rau:))
Dar relaxanta :)

Dedic acesta postare singurei persoane care ma face sa uit de tot si toate. Nu dureaza mult dar traiesc momentul. E singurul om cu care pot sa fac orice fara sa am cea mai mica grija.
Il iubesc. Nu in acel mod romantic... Pur si simplu il iubesc ca prieten, pentru ceea ce e, ceea ce face si penru ca imi e alaturi.
De cand l-am cunoscut m-am schimbat. Nu complet...dar m-am schimbat ... in bine desigur :D

Nu va voi zice numele...va ramane secretul meu;)

Silent scream

Da...si?Stau si ascult muzica...incerc sa nu ma mai gandesc la nimic...Nu-mi iese deloc...
Nici macar nu mai stiu ce vreau...Si asta din cauza cui? A mea, desigur, doar mi-am facut-o cu mana mea...
Si stau in tacere. Cat mi-as dorii sa-mi intelegi strigatul mut... Sa vii langa mine si sa ma ridici...sa-mi dovedesti ca tu esti ceea ce vreau. Dar tu eziti... De ce eziti?Tocmai acum...
Iar am ajuns in situatia asta Numai ca acum am schimbat rolurile. Ciudat lucru... Si cand am crezut ca am rezolvat totul...
Si de ce? De ce nu vii? Sau poate e randul meu sa astept...cum ai facut si tu candva... Asa voi face...voi astepta...pana nu voi mai suporta asteptarea si voi face alta prostie care imi va complica viata...asa fac mereu...
Stau si scriu.dar cuvintele isi pierd rostul...asa ca ma retrag in tacere...si astept zile mai bune.Va rasari soarele si pe strada mea:)

Nou...

Ieri mi-am schimbat total modul de gandire...defapt mi-a fost shimbat de altii...in bine cred...sper:)
Totusi capul inca imi vajaie...prea multa informatie...primita intr-un timp atat de scurt...si incep sa cedez.
Daca inainte stiam destul de bine ce vreau...acum iar am un terci total in cap... Parca altii si-au facut o obisnuinta din a se juca cu gandurile mele. Dar nu e chiar asa de rau. De azi privesc lumea cu alti ochi.
Ce mi se pare rau? Nimic? Dar bine? Aproape tot... Atunci de ce nu accept totul in tacere? Pentru ca nu pot...sau nu vreau...In fine...nu voi afla adevarul pana in ziua in care...impinsa de un impuls, caci numai asa functionez eu, voi trece peste toate gandurile negative si voi incerca...Si ziua aceea se apropie...cred. La urma urmei mai am doar un pas...un pas atat de mic..dar atat de greu de facut..un impuls..este tot de ce am nevoie:)
Dupa voi fii cu adevarat pregatita...