sâmbătă, 23 aprilie 2011

Vis

De ce ai fost doar un vis?
Totusi...atat de real..atat de frumos
Tu, acum reprezinti portita mea de scapare...prin tine fug din realitate si  ma refugiez undeva, departe
E copilaresc, dar atat de placut...
E placut sa uiti de tine...sa uiti de toti...sa uiti pana si  de cel ce-a fost cel mai important pentru tine si sa te refugiezi in altceva... Intr-adevar placut...dar din pacate si ireal. Cel putin deocamdata... A fost doar un vis...si tu vei ramane o fantoma care mi-a facut ziua mai buna.
Poate ne vom mai intalni si la noapte...in vis.
M.

joi, 21 aprilie 2011

Speranta

Si...ce faci cand te simti exilat din tine...parca ceva nou a aparut inauntrul tau si creste, creste pana cand eventual tu nu mai ai loc, si ramai undeva pe afara...departe
Te uiti la tine...dar parca nu mai esti tu.
Si tot ce se intampla in jurul tau....parca ti-a scapat de sub control...acest nou "tu" care a crescut in tine incepe sa fie sfarmat de micile incidente din viata de zi cu zi....Si tu, cea de odinioara..stai undeva intr-un colt si privesti
De ce nu intervii? Unde ti-e vointa? Unde ti-e mandria?
Esti tot tu acolo, chiar daca ai lasat atatea in urma...atat de mult incat parca te-ai lasat pe tine.


Te uiti in oglinda ca la un strain..sau nu...oglinda n-are a face cu asa ceva.Caci chipul, chipul e acelasi.
Dar sufetul e diferit...Ceea ce te face pe tine om s-a schimbat. Si-ti vine sa spargi oglinda, cu toate ca ea nu ti-a gresit cu nimic.
Mai tii minte cand te-ai razbunat pe-un perete? Tu ai avut de suferit...asa ca lasa oglinda in pace.

Si orice s-ar intampla nu mai poti redeveni ceea ce ai fost.Odata instaurata, schimbarea e ireversibila. Si Cutia Pandorei a fost deschisa si tot raul a evadat in lume...Dar a ramas Speranta, nu?
Oare tu esti Speranta mea? 
  M.

luni, 11 aprilie 2011

Buna dimineata soare!

Ascult si acum grasul cerului si al pamantului, si glasul ploii, si cantecul frant al iubirii…Am inca nevoie de cuvinte, vreau inca sa stiu ca nimic nu-i fara rost sub soare: un cuvant, o poveste , o umbra de zambet, un gest tandru, o clipa de vesnicie, o imbratisare necunoscuta si pribeaga…Astept inca primavara si sufletul mi se strange de dor cand vad, toamna, broboada padurii. Mai cred in povesti, mai caut oameni adevarati , mai ascult soaptele gerului, iarna, si mai vad inca ghiocei printre nameti si noroaie. Mai vad inca priviri limpezi de copii si hauri dusmane in suflete dragi. Mai caut iubire printre ruine si astept sa infloreasca trandafirii in pustie. Intind mana spre lume si strang in pumn neiubirea , atat de adanc si de rascolitor, incat mana ranita se intinde spre cer intr-o disperata dorinta de a o fereca pentru totdeauna :nimeni sa nu mai stie ce-i neiubirea!Astept zile si soare, privesc nopti si luceferi,iar sufletul meu tremura de racoarea tacerii.Risipitoare si tacuta, aleg azi sa arunc seminte de bine in brazde necunoscute, sperand , iubind, plangand…
                                                                   I.