Ma plangeam ca vacanta asta e cam plictisitoare...retrag cuvintele... Pentru ca... uneori primim exact cat putem duce. Daca ne dorim mai mult...s-ar putea ca ceea ce primim sa fie prea mult...
Oare acum e prea mult? Zilele astea imi vine din ce in ce mai greu sa imi dau seama cu exactitate ce se intampla atat in interiorul fiintei mele minunate, dar si in exterior. Si aici ma refer la oamenii care ma inconjoara, care parca se intrec unii pe altii in a-mi face surprize. Placute si neplacute. M-am bucurat de cele placute, fireste, insa unele au fost chiar..mindfuck.
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu sunt o fire foarte deschisa fata de persoanele din jurul meu..iar acum am ajuns sa ma intreb in cine ar trebui sa am incredere si in cine nu. Si daca stau si ma gandesc bine, cred ca ajung si eu la concluzia la care au ajuns si multi altii inaintea mea : cel mai bine ma incred in mine... Pentru ca, adevarul este ca prietenii iti sunt prieteni pana apare ceva mai bun. Sau mai profitabil. Sau mai placut. Sau mai... excitant... Sau..sau ...sau.
Mintea omului e un loc interesant in care sa te pierzi... Pentru ca, intr-un moment de slabiciune, cel mai drag om iti poate deveni inamic, iar "inamicul" iti poate deveni aliat. Ce ii uneste pe oameni? Pai... pe de-o parte ii unesc lucrurile pe care le plac... si pe de alta parte lucrurile pe care le displac... Cam cate prietenii ati vazut izvorandu-se din simplul fapt ca doua persoane dezagreau o alta persoana? Poate nu sunt ele cele mai veritabile prietenii... insa e un inceput.
Pana cand tine prietenia unui om? Pana sistemul asta numit creierul uman zareste in orizontul larg ceva ce isi doreste mai mult decat pe tine. Nu zic ca nu exista si exceptii...dar ele sunt relativ rare...iar daca gasesti un astfel de prieten...e bine sa ai grija de relatia voastra. Pentru ca... este ceva de nepretuit.
Oricum, eu una sustin faptul ca fiecare este responsabil pentru tot ce se petrece in viata sa. Si daca iti doresti sa schimbi ceva, fa bine si incepe cu tine.
