Reverie,
Memorie,
Amintire...
Incep sa te las in urma. Da...de data asta chiar ne despartim.
De ce sa simti, cand ceea ce simti e durerea?
De ce sa te implici....cand in cele din urma totul se va rezuma la nepasare...
De ce?
De ce sa muncesti pentru ceva, ca apoi altii sa beneficieze de pe urma muncii tale?
De ce sa-ti pui sufletul in joc, cand stii ca in cele din urma el va fi zdrobit?
De ce crezi ca ceea ce s-a intamplat pana acum nu se va mai repeta?
De unde atata incredere?
De ce nu ai fost altfel?
Acum e prea tarziu pentru a mai intreba. Se spune ca "de ce?" intrebat de 3 ori duce la enervare garantata...ei bine... cum e cand ai 100 de intrebari care incep cu "de ce" care isi asteapta raspunsul? Totusi, nimic din toate astea nu mai conteaza..pentru ca incetul cu incetul... am invatat sa nu mai simt... Acum, chiar daca tu ai putea fi din nou al meu, ma indoiesc ca eu mai pot fi a ta...
Prea multe schimbari...Evident, e vremea pentru schimbare. In ceea ce te priveste, mai ales.
Si degeaba te prefaci acum, pentru ca eu iti stiu adevarata fata.
Aveai dreptatea intr-o privinta,totusi...Toate "experientele" astea, sa le numim asa, chiar ma ajuta sa ma maturizez..
Sa iti multumesc? Sau mai bine sa ii las pe cei ce vor urma sa te dispretuiasca...? Cred ca va trece mult pana cineva va cunoaste in mine ceea ce ai cunoscut tu.. asa ca te poti simti norocos.
Melancolie trecuta de miezul noptii...
Acum te parasesc.
