marți, 4 octombrie 2011

Bilant

De ce am cazut iar in starea critica a eului poetic neinteles si complesit de propriele-si trairi interioare? De ce Dumnezeu nu ne-a incorporat un buton de OPRIRE?
De ce suntem surzi la chemarile binelui si muti la judecata de apoi? Asa e sufletul meu..surd si mut. Nu aude strigatele ratiunii....si nici nu-si poate exprima starea prin vorbe. Nu vreau sa fie asa...vreau sa fie puternic!
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru....pentru ce? Ca sa facem toate greselile posibile...sa le infruntam....iar ca rezultat...sa devenim mai puternici. Si...daca povara greselilor noastre este prea mare?
Sunt zile in care nu o simt...
Dar sunt si zile, precum cea de azi, cand simt ca toata greutatea universului apasa pe umerii mei.
De unde atata melancolie? As vrea sa dispara. Acum. Iar acesta este motivul pentru care am scris aceste randuri.
M.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu