Dar totusi, in fata ochilor mei se intinde cerul senin, cu infinitu-i de stele si ce regina lor, Luna. E luna plina, iar vraja ei coboara de-a lungul razelor lunare chiar si pana aici, in camera mea. Le simt atingerea pe piele, scaldandu-ma parca intr-un ocean de liniste.
Se aude un tren care trece prin apropiere. E noapte, insa lumea se misca...Acele ceasornicului alearga, iar oamenii incearca mereu sa tina pasul cu ele.
Cu toate acestea, mi-as dori ca totul sa se opreasca pentru catva timp. Lumea, cu toate problemele si grijile sale, sa inmarmureasca in loc, iar eu sa ma plimb printre oamenii ramasi statici si sa observ diferitele activitati pe care le faceau. Cred ca as ramane surprinsa de diversitatea lor.Dar timpul nu poate fi oprit, asa ca nici oamenii nu pot fi opriti din continua lor miscare...
