Cantecul sufletului

Tu, sufletule,stai ascuns in spatiul acela tainic pe care il numesti subconstient...Si canti. Canti o melodie trista. Sunetele curg lin, melodios, se pierd intr-un ritm tragic care devine tot mai lent, mai pronuntat, mai expresiv. Durerea e tot mai adanca. Iti vine sa plangi doar auzind acest cantec.

"De ce plangi?"
Dar raspunsul il stii deja...e ascuns acolo, in melodia aceea trista. Sunt sigura ca l-ai sesizat.

Acum ritmul devine alert, sacadat. Ceva s-a intamplat. Ahh..erai tu, amintire incapatanata. Si acum imi umplii sufletul, facandu-l sa tresara. De ce inca mai esti aici? Atat de vie, atat de reala...Dispari!
Dar nu vrea sa plece; in schimb isi adanceste radacinele. Retraiesc la nesfarsit cateva secvente.... ce n-as da sa fie ca inainte!
Dar trecutul cu trecutul..prezentul e aici. Si el trebuie trait.

Sufletul isi continua cantecul nesfarsit, in linistea tainica a subconstientului. Au incetat si luptele care se dadeau odata aici. E liniste si pace. Dainuie doar amintirile.