Iar nu am mai scris de mult timp... Si simt cum viata de zi cu zi rapeste tot mai mult din mine.
Parca nu mai am timp de nimic, cu toate ca pierd o gramada de timp.
Parca irosesc zile in sir, facand acelasi lucru, fara sa obtin nimic, fara sa schimb nimic, fara sa ma bucur de un rezultat bun.
Timp pierdut. Urasc sa pierd timpul. Vreau lucruri memorabile. Vreau o vara epica.
Vreau aventura. Vreau adrenalina. Vreau sa plec. Vreau altceva.
M-am saturat de monotonia orasului... parca rutina asta apasa tot mai greu pe umerii mei, si ai altora. Parca devenim din ce in ce mai putin noi. Parca gasim tot mai multe motive sa fim plictisiti, nervosi, suparati. Parca apar tot mai multe lucruri pe care vrem sa le reprosam celorlalti.
Oare de ce e tot mai greu sa il intelegi pe cel de langa tine, sa accepti ca nu doar tu ai dreptate, sa te multumesti cu ce ai si sa intelegi ca nu totul e exact cum iti doresti? Si ca nu poate exista perfectiune... oare de ce?
In goana asta nebuna dupa...orice... am uitat sa ne bucuram...sa zambim...sa fim fericiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu