Bilant

De ce am cazut iar in starea critica a eului poetic neinteles si complesit de propriele-si trairi interioare? De ce Dumnezeu nu ne-a incorporat un buton de OPRIRE?
De ce suntem surzi la chemarile binelui si muti la judecata de apoi? Asa e sufletul meu..surd si mut. Nu aude strigatele ratiunii....si nici nu-si poate exprima starea prin vorbe. Nu vreau sa fie asa...vreau sa fie puternic!
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru....pentru ce? Ca sa facem toate greselile posibile...sa le infruntam....iar ca rezultat...sa devenim mai puternici. Si...daca povara greselilor noastre este prea mare?
Sunt zile in care nu o simt...
Dar sunt si zile, precum cea de azi, cand simt ca toata greutatea universului apasa pe umerii mei.
De unde atata melancolie? As vrea sa dispara. Acum. Iar acesta este motivul pentru care am scris aceste randuri.
M.

3.

Pentru ca nici in Barlad nu am scapat. Amintire.
M.

Dezordine

Dorul de tine imi circula prin vene. Tot ceea ce e in jurul meu imi urla in minte acelasi nume, iar si iar, asezand amintire langa amintire, la nesfarsit. Incepe sa-mi fie dor de mine...de cea care a disparut acum 2 saptamani. De domnita care "va fi mereu a ta"...Pacat...nu cred ca mai exista.Si oricum ai renuntat deja la ea.
E dezordine in creier. Dar mai ales in suflet. Furtuna tropicala la ora 12:36

Cuvintele...simple pete de cerneala asternute pe hartie. Atat de neintelese incat nu pot cuprinde sensul deplin al sentimentelor.
Nici eu nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt.

O alta eu, M

2.

I don't know what to do when he makes me sad.
But I won't let this build up inside of me.

1.

M.

Epilog

Un sut in fund, un pas inainte...Sau nu?
Alta data viata avea gustul dulce al fericirii....fericire cu aroma de citrice si mosc...
Acum...are gustul amar al ferii revarsandu-ti-se printre buze,la 6 dimineata, intr-o camera intunecata si umeda.

Poate....
A venit timpul pentru o pauza.
De ce nu poti lua o pauza de la viata?

M.

I didn't want us to pass...not so soon.

Dor de...

Cat timp a trecut?
Zilele si noptile se intrepatrund haotic lasand in urma doar o mare de nimic.
Timp pierdut doar de dragul de a trai...de dragul de a astepta ceva ce pare ca nu mai vine.
Am pierdut sirul zilelor, dar continui sa visez in doi.

Te-ai impregnat in mine, ai lasat urme adanci de care nu ma voi vindeca niciodata.
Caruselul amintirilor se invarte in fata ochilor mei....Iti mai amintesti...Primul sarut? Prima atingere? Primii fiori?Poate pentru tine toate par sa apartina unei alte lumi acum, un trecut indepartat, dar in urechile mele au rezonanta zilei de ieri.
Asa suntem noi oamenii.Ne alimentam cu urmele trecutului pentru a umple golurile prezentului. Derulam iar si iar imagini care, odata, ne-au facut fericiti. Poate ne fac si acum.
Asa ma simt si eu acum, pierduta in amintiri...tastand aceste randuri printre sunetele imbatatoare ale muzicii.Unde a disparut fericirea aceea statica care parea sa dureze o vesnicie?
Poate ma autodistrug...Sau poate doar renasc.

Cu dor de tot ce-a fost,

M.

  This might be my last dance with the devil.