Ecoul inimii

In noaptea tarzie pe tine te chem,
Tu suflet sihastru, cuprins de blestem.
Acopera-mi umbra cu-a ta umbra gri
Sa fii mai aproape, sa stiu ca tu stii...


Al meu esti, cu toate ca-ti neg existenta
In mine, adanc, ti se-ascunde fiinta,
Legata de tine prin suflet si cant
Te simt mai aproape cu fiecare gand.

A ta sunt, cu toate ca-ncerci sa ma pierzi.
Zadarnic te zbati, realitati sa creezi,
Caci numai una poate fi realitate
Si EA nu le poate avea chiar pe toate.

Timpu-ti trece

Vantul sufla, sufla viata
Frunzele le ia la dans
Si purtate ca pe ata
Se intrec din nou la vals

Iara cerul, cerul gri
Le priveste, mii si mii
Si le picura cu apa,
Oboseala sa le treaca


Si se-nlantuie in valsul
Ce salbatic vantu-l canta
Sub privirea mea mirata
Tot pamantul se framanta

Si in mine sufl-un vant
Singuratic, ca un cant
In oglinzi de apa rece
Te privesc, dar timpu-ti trece.

Schimbare

Reverie,

Memorie,

Amintire...

Incep sa te las in urma. Da...de data asta chiar ne despartim.

De ce sa simti, cand ceea ce simti e durerea?

De ce sa te implici....cand in cele din urma totul se va rezuma la nepasare...

De ce?

De ce sa muncesti pentru ceva, ca apoi altii sa beneficieze de pe urma muncii tale?

De ce sa-ti pui sufletul in joc, cand stii ca in cele din urma el va fi zdrobit?

De ce crezi ca ceea ce s-a intamplat pana acum nu se va mai repeta?

De unde atata incredere?

De ce nu ai fost altfel?

Acum e prea tarziu pentru a mai intreba. Se spune ca "de ce?" intrebat de 3 ori duce la enervare garantata...ei bine... cum e cand ai 100 de intrebari care incep cu "de ce" care isi asteapta raspunsul? Totusi, nimic din toate astea nu mai conteaza..pentru ca incetul cu incetul... am invatat sa nu mai simt... Acum, chiar daca tu ai putea fi din nou al meu, ma indoiesc ca eu mai pot fi a ta...
Prea multe schimbari...Evident, e vremea pentru schimbare. In ceea ce te priveste, mai ales.
Si degeaba te prefaci acum, pentru ca eu iti stiu adevarata fata.

Aveai dreptatea intr-o privinta,totusi...Toate "experientele" astea, sa le numim asa, chiar ma ajuta sa ma maturizez..
Sa iti multumesc? Sau mai bine sa ii las pe cei ce vor urma sa te dispretuiasca...? Cred ca va trece mult pana cineva va cunoaste in mine ceea ce ai cunoscut tu.. asa ca te poti simti norocos.

Melancolie trecuta de  miezul noptii...

Acum te parasesc.

And that's that.

Chiar daca nu sunt asa cum vrei tu... Raman tot eu

Si daca nu mai sunt buna pentru tine , inteleg.

Dar, totusi,

Daca ti-am parut indiferenta sau mai stiu eu ce...ar trebui sa-ti fi dat seama pana acum ca nimic nu e ceea ce pare

Si daca par acum in regula...s-ar putea sa fie doar un act..

Zic si eu... s-ar puteam chiar sa-mi para rau...

La asta te-ai gandit?

Vei intelege tu oare vreodata pe deplin sufletul meu?

Ma indoiesc... caci uneori...nici macar eu nu il inteleg.

1/2 de la Ea

Cum sa te elibereze cand ea insasi nu se poate elibera de tine?
Nu vei muri in bratele ei, ea va fi cea care te va salva, asta bineinteles, daca o vei lasa si nu vei mai pune ziduri in jurul tau. Nu te izola. Nu o ignora. Nu o evita. Ea e leacul pe care il cauti. Si tu stii asta. 
Daca vroiai sa fi liber, te eliberai de mult, singur. Nu aveai nevoie de ajutorul ei. Acum stiti amandoi. Asa trebuie sa fie. Si stiti amandoi ca veti ajunge in cele din urma sa fiti iar unul.
Nu o vei distruge. Te vei elibera prin ea.

"

1/2 de la Ea...restul trebuie sa vina de la El...

Promise

If you're the light, than I choose light
If you are darkness, i'm you guide.
And if you need light
I will be that light
If now real change is ment to be
I promise us, my choise
You'll see.

Dor

M-am trezit cu bine din amorteala ultimelor 24 de ore... Si am asa un dor de duca...
As vrea sa plec undeva...unde sa nu ma cunoasca nimeni...sa fiu libera sa fac tot ce vreau fara ca numele meu sa umble pe buzele tuturor "binevoitorilor"...
Moinesti, asa m-am saturat de tine...si de posibilitatile tale minuscule...
Mi-e dor de vara...de mare....Mi-e dor sa ma plimb pe plaja sub clar de luna... sa simt mirosul sarat al marii, nisipul rece si umed sub picioare... sau valurile care se sparg de gleznele mele... De toate mi-e dor. De prima tigara fumata pe malul marii, in compania unei persoane care mereu stia sa ma faca sa zambesc...
Mi-e dor de vara, si de tot ce a insemnat ea pentru mine. Vara asta am renascut si am murit, pentru a renaste din nou, in toamna, in alte culori. Am revenit la albastru, culoarea care nu ma tradeaza niciodata...si continui sa o port si acum, in iarna. Si o voi purta multa vreme de acum inainte. Dar cu toate acestea, inca port putin din verdele verii in suflet... Doar putin...
_________________________________________________________________




Si ce mergea ziua pe plaja daca nu o carte buna?

M.