Din nou o postare ce-i apartine Ioanei. Enjoy >:D<
Daca am plecat asta nu inseamna ca te’am uitat.Daca n’am putut asta nu inseamna ca n’am vrut.Am incercat da nu am reusit.Am incercat sa imi pastrez amintiri cu tine da nici macar asta nu am pentru ca :”Tot ce ai avut a fost doar o iluzie”.
A fost bine cat am stat departe de locurile care imi aduceau aminte de tine.Am incercat sa ma prefac ca nu te mai cunosc da parca tot din jurul meu ma ducea cu gandu la tine.
Au fost secunde cand iti simteam lipsa, au fost nopti in care imi doream sa fim doi,dar au trecut si acum sunt aproape bine.
M’am inecat incet in fum si am reusit sa te fac scrum.Da stai prea mult in inima mea fara flotant asa ca m’am lasat si de fumat.
Si am ajuns acasa si era totul ciudat.La lumina zilei nu mi se parea nimic cunoscut si era asa de bine ,nu mai simteam acel gol.Au inceput sa treaca orele .Se lasa intunericu si in camera mea se instaleaza parfumul tau.
Ma prefac ca nu simt acel vait ciudat si ma intorc sa vad daca esti langa mine.Erai,erai prezent in mintea mea si stiu bine ca te simteam.Si a aparut furtuna.Incercam sa o calmez dar inima mea a luat’o razna si striga sperand sa o auzi.
M’am zbatut in pustietate pana am adormit si atunci am auzit:”Hai ca acum e bine”
“-Nu prea cred ca e bine”
“-O sa se faca bine.Ai sa vezi “
“-Cum daca a gasit sprijin iubind un pervers?”
Erau voci care imi tulburau mintea.Erau ele incercand sa ma faca sa ma simt bine.Vorbeau de mine ca si cum eram un om bolnav care se refacea dupa operatie.Dar asta e, drumul mi’e atat de scurt si incerc sa ma descurc.Insa nu inseamna ca nu plang daca nu am obrajii uzi .
Dar e ciudat ca inca mai tin la tine,tin la tine ca la inceput si asta imi ingreuneaza treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu