
Oare trecutul revine in prezent sau prezentul pur si simplu devine una cu trecutul?
De ce am impresia ca am mai trait odata asta? Sau ceva asemanator... Totul se intoarce...si devine exact ca la inceput.
Aceleasi fete, aceleasi fapte, aceleasi obiceiuri proaste si aceleasi sentimente. Si o inima proasta care nu vrea sa renunte la o iubire inutila. Imposibila. Ce-a fost a fost...a trecut. Apartine trecutului. Sau asa ar trebui sa fie...Insa trecutul imi bantuie prezentul si tu, mai presus de toate, esti in trecutul meu. Si in prezentul meu. Si vei fi si in viitorul meu, fie ca-mi place ori nu.
Si de ce? Pentru ca tu vrei sa fii acolo, si nimic nu te poate opri. Nimic, in afara de mine. Si eu ce fac? Absolut nimic...te las sa fii acolo...in prezentul si in viitorul meu. Si de ce? Nici eu nu stiu.
Si stii, as vrea sa inec totul in fum...fum de tigara...Dar pana si el imi aminteste tot de tine.
Si totusi vad o licarire de speranta...ceva imi da impresia ca va fi din nou bine...ca voi uita in sfarsit. Dar e atat de departe.... Uneori pare fara sens
Dar nu poti renunta la lupta fara ca macar ea sa fi inceput nu? Adevarata lupta acum incepe.... Caci nu e lupta mai grea decat cea cu propria-ti persona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu