Si cand doare, doare

Inca o seara...o discutie...o serie de nervi si muult regret imbibat in amarul lacrimilor.

Nenorocite de lacrimi...mereu curg. Parca-i un izvor ce nu se opreste niciodata ...

Izvorul durerii...

Atitudinea asta a ta m-a enervat mereu...de fapt...doare cand vad ca te compoti asa...

dar iar incep sa ma plang, degeaba...

Stiu ca oricum..chiar daca citesti, nu vei face nimic...asa ca de ce ma chinui?

Hai sa va scriu o povestioara...

Decembrie..zapada...scoala...Vacanta si sarbatorlie sunt la cativa pasi...

El...tipul popular...care atrage mereu privirile

Ea...o fata ce mereu viseaza cu ochii deschisi la el... Mereu spera ca e loc de mai mult...

18 Decembrie 2010...

Fata isi ia inima in dinti si il cheama pe baiat la ea...o ciocolata calda...nimic mai mult.

El...accepta.

Fiecare minut pana la sosirea lui era parca o eternitate pentru fata...Stia ca trebuie sa-i vorbeasca...Acum ori niciodata.

Si a venit...cu o caciula de Mos Craciun...Sa fi fost el oare cadoul ei de sarbatori? Asa a crezut. si sincer, nu-si doarea nimic mai mult. Nimic nu ar fi facut-o mai fericita decat el.

Timpul a trecut repede... iar ea nu stia cum sa deschida subiectul ce o framanta... A tot cautat ocazia perfecta..dar a venit timpul ca el sa plece...Cum ziceam...acum ori niciodata...

Si pe holul acela, care acum poarta amintirea lui, a rostit cuvintele ce o macinau de atata timp:

.............................................

"Stii...eu inca tin la tine"

.............................................

Liniste...

Apoi raspunsul lui...

......................................

"Si eu tin la tine"

................................

Ea a ramas muta de uimire...se astepta la altceva..In definitiv acesta era cadoul eu de Craciun. L-a strans in brate si l-a sarutat cu dor. Nu mai facuse asta de 3 luni. In 3 luni nu a lasat pe nimeni s-o atinga...De ce? Pentru ca il iubea...

Dar...lucrurile care vin repede, trec repede...si asa a trecut si fericirea ei...

Si cand doare, doare...

Si inca doare.