Cum poti sa mai tanjesti dupa ceva la care ai dat tu singura cu piciorul? Cum mai ai tupeul sa ceri ce ai avut da nu ai stiut sa pretuiesti? De ce nu poti sa te multumesti cu amintirile? De ce mai crezi ca poti schimba ceva ?
Lasa tot si fugi de singurul lucru care te facea sa zambesti , incearca sa lupti singura pentru fericirea ta. Nu mai astepta sa o faca el. De ce te incapatanezi sa crezi ca mai tine la tine cand tu singura i-ai scos toata iubirea pe care ti-o purta? Nu stiai ce greu trece o zi . Nu stiai ce greu e sa dai timpul inapoi. Acum,cand incepi sa pierzi, iti dai seama ce ai reusit sa faci. Te doare lipsa lui,te doare atat de tare incat urlii intr-o camera bantuita de amintirea lui. Ai face orice ca sa ii mai simti parfumul,ai face orice ca sa te mai sarute.Cum poti sa te intrebi unde a plecat? Il ai in fata ta si te roade faptul ca nu te mai priveste cu caldura ,te roade faptul ca nu te mai strange in brate.
Te dor toate zilele cand nu e langa tine.Te dor toate lucrurile care iti aduc aminte de el.Ai putea macar sa nu te mai plangi.Ai putea macar sa taci pentru ca tu esti vinovata de toate.Tu ai vrut finalul asta.
Postarea aceasta ii apartine Ioanei, pe care dupa o zi de colindat a apucat-o scrisul:)):>. Si ca sa nu fie efortul zadarnic am vrut sa postez aici :D Enjoy :) [P.S. Te iubeşc pişicoo:X:X]
Au fost o data un cuplu foarte indragostit, ce traia in Imparatia Fericirii. Dar intr-o zi, cand fata a ramas singura acasa la usa ei s-a prezentat o onorabila dama, imbracata toata in negru.Ea i-a oferit fetei o minunata cutiuta de argint. Femeia i-a spus ca ii va proteja iubirea, apoi a sfatuit-o pe fata sa nu deschida niciodata acea cutie, caci nu se stie ce se va intampla. In clipa urmatoare femeia a disparut.
Totul i s-a parut foarte ciudat fetei, asa ca a pus cutiuta intr-un loc sigur. Peste un timp, insa baiatul a gasit din intamplare acea cutiuta.A studiat-o indelung, iar in cele din urma a deschis-o. Aparent nu se intamplase nimic. Insa cand s-a intors catre iubita sa parca se schimbase ceva.A simtit cum il cuprinde nesiguranta si cum iubirea ce i-o purta fetei incepe sa paleasca.Ea si-a dat seama ca ceva s-a intamplat cand el a deschis cutiuta, dar nu mai avea ce face. Faptul era consumat. De atunci totul s-a schimbat. Se certau mereu, aproape din orice, iar fata nu mai suporta. Nici el nu mai era fericit. Asa ca s-a hotarat sa plece. Cand a aflat de aceasta hotarare fata l-a implorat sa ramana alaturi de ea. Insa el deja hotarase ca asa e mai bine pentru amandoi. Si a plecat, lasand in urma doar promisiunea ca odata, candva, se va intoarce.Poate.
Ea a ramas singura, petrecandu-si zilele amintindu-si de El... Totul era un chin... Zilele au trecut asa pana cand, lipsita de orice speranta, Ea s-a hotarat sa isi curme suferinta odata pentru totdeauna. A scris o scrisoare, pe care a ascuns-o in cutiuta aceea de argint. Apoi si-a turnat pe gat o sticluta de otrava si in 5 minute nu mai era.
Culmea ironiei, baiatul s-a intors ziua imediat urmatoare. El a intrat grabit in casa fetei, dorind sa-i spuna ca s-a intors si nu va mai pleca niciodata. Iubirea pe care i-o purta Ei revenise. Dar cand a intrat in casa a avut parte de un soc : fata zacea moarta, intinsa pe patul eu micut. Alaturi de ea se afla cutia de la care pornise totul. Stupefiat, baiatul s-a apropiat cu ochii in lacrimi de trupul iubitei sale. Era atat de frumoasa! Parca dormea. Dar el stia ca nu-i asa. Lua cutiuta, o deschise si gasi scrisoarea. Acesta o citi in soapta, iar cu fiecare cuvant pe care il citea lacrimile ii curgeau mai tare.
"De cand te-am cunoscut viata mi-a fost schimbata. Am trait cu o singura certitudine : iubirea noastra. Nimic nu era mai important decat ea. Dar deodata, nu stiu de ce, totul s-a schimbat. Si tu ai plecat, lasand in urma doar o promisiune, pe care nu stiu daca o vei respecta. Esti singurul pe care l-am iubit. Dar cand ai plecat mi-ai frant inima. Zilele treceau si durerea era tot mai mare. De fiecare data cand ma uitam in oglinda vedeam aceeasi fata trista, plansa, si aceeasi inima rupta in mii de bacatele. Tu nu imi mai esti aproape. Si cu toate acestea inca te iubesc, cu fiecare bucatica a inimii mele frante. Noptile le-am petrecut plangand, gandindu-ma la tine, la noi. Totul a fost un chin!Durerea era prea mare si nu mai suportam sa traiesc fara tine...Acum stii motivul pentru care am facut acest gest extrem... Adio, iubitul meu! Te voi iubi vesnic! "
Citind aceste randuri baiatul a realizat ce greseala a facut cand si-a lasat iubita singura. Insa acum nu mai avea ce face. Simtea ca totul se prabuseste in jurul lui. Era tentat sa-si urmeze iubita, insa a hotarat sa traiasca fara ea, drept pedeapsa pentru faptul ca o abandonase. Se simtea nespus de vinovat. A plans mult la capul iubitei sale, apoi i-a pregatit locul de veci si a ingropat-o. Si-a marturisit pentru inca o data iubirea si regretul, apoi a plecat, fara sa se uite inapoi.
Tu, sufletule,stai ascuns in spatiul acela tainic pe care il numesti subconstient...Si canti. Canti o melodie trista. Sunetele curg lin, melodios, se pierd intr-un ritm tragic care devine tot mai lent, mai pronuntat, mai expresiv. Durerea e tot mai adanca. Iti vine sa plangi doar auzind acest cantec.
"De ce plangi?" Dar raspunsul il stii deja...e ascuns acolo, in melodia aceea trista. Sunt sigura ca l-ai sesizat.
Acum ritmul devine alert, sacadat. Ceva s-a intamplat. Ahh..erai tu, amintire incapatanata. Si acum imi umplii sufletul, facandu-l sa tresara. De ce inca mai esti aici? Atat de vie, atat de reala...Dispari! Dar nu vrea sa plece; in schimb isi adanceste radacinele. Retraiesc la nesfarsit cateva secvente.... ce n-as da sa fie ca inainte! Dar trecutul cu trecutul..prezentul e aici. Si el trebuie trait.
Sufletul isi continua cantecul nesfarsit, in linistea tainica a subconstientului. Au incetat si luptele care se dadeau odata aici. E liniste si pace. Dainuie doar amintirile.
Se spune ca atunci cand Dumnezeu inchide o usa deschide o fereastra. Azi mi-a fost inchisa din nou o usa fix in fata, cu o brutalitate de necrezut. Cand in sfarsit am luat si eu o hotarare...ghici ce? Soarta isi bate joc de mine si imi pune o noua piedica, pentru a nu realiza ceea ce mi-am propus. Oare e un semn ? Prostii, nu cred in chestii de astea :-j Cam asta-i despre usa...
Dar unde-i fereastra? N-o vad...chiar n-o vad. Sau poate trebuie sa apara de acum... Ciudat..simt ca nu mai am rabdare...eu, care de obicei am o rabdare de otel. Dar e de inteles...am si eu limite...si cred ca incet incet ajung la ele.
Dar ce altceva am de facut decat sa astept?
Incep sa ma satur sa tot caut raspunsul intrebarilor ce ma macina...Ce rost mai are, daca atunci cand in sfarsit gasesc raspunsul uneia, apar alte 10? Nu mai bine nu ma chinuiam din start?
Hai sa facem o vizita in sufletul meu...Urmeaza-ma!Te rog sa scuzi dezordinea, totusi. In fine.... Nici macar lacatul nu mai e bun... S-a stricat cand ai aparut tu in viata mea...dar nu e important.
Am intrat....ce vezi?Un coridor lung, de-a lungul caruia sunt 3 usi. Hai sa intram in prima.
Aici se afla trecutul....Ce dezordine! Data trecuta cand am intrat aici parca arata mai bine... Uite....in partea aia e trecutul indepartat...iar aici, aproape...sunt ultimele luni. Cate amintiri adunate, ingramadite, imprastiate....Din cand in cand imi place sa umblu prin ele, sa le retraiesc. Aici regasesc de obicei imaginea ta. Cum am mai zis, scuza dezordinea....cam asta e trecutul meu...o dezordine.
Dar hai sa mergem in a doua camera. Camera prezentului Parca aici este putin mai oridine...nu?Am reusit si eu sa-mi pun o ordine in ganduri... Lumina patrunde usor aici...mangaie culorile inchise ale peretilor.Si aici te intalnesc, dar mai rar. E firg...imi lipseste caldura ta...Dar cred ca ai vazut destule si aici.
Hai sa arunci o privire si in cea de-a treia camera, a viitorului Este aproape goala, vezi? Cata lumina...Aici numai cateva idei au prins contur...ele urmeaza sa se materializeze in curand...si vor trece pe rand in celelalte camere....Aici inca nu te-am gasit, insa cine stie ce rezerva viitorul?
Dar in fine...cred ca te-am plictisit deja. E timpul sa plecam.
Imi vajaie capul....Cred ca am exagerat...clar am exagerat
Si ma simt oribil Si nu devine decat mai rau....
Parca ma scufund in sentimentul asta enervant Ma simt incompleta...parca as fi pierdut o bucata din mine...Aaa..stai. Chiar am pierdut o parte din mine...ca o proasta ce sunt.
Nu stiu ce sa mai scriu...asa ca inchei prin a-ti spune un sincer Imi pare rau
Stinge lumina si iesi afara Aprinde cerul cu iubirea ta Luna, stelele Fa-le pe toate sa straluceasca! Lasa-te cuprins de visare Cheama-ti iubirea in soapta Adu-o din nou langa tine Aproape...mai apropape Fa-o din nou a ta Numai a ta!
Stiu..pare imposibil Dar seara se petrec minunile nu?
