Citat - Bob Marley

“Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurting or laugh with you when you make a fool of yourself. Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life.” 

Nu m-am putut abtine... Respect Bob Marley !

Tu

Am constatat cu uimire ca... mi-este destul de greu sa vorbesc despre sentimentele mele. Cum de? Singura concluzie la care am ajuns este ca m-am scufundat atat de mult in sentimente triste in trecut incat acum nu sunt in stare sa imi pun fericirea si sentimentele in cuvinte. Am vorbit de atat de multe ori despre toate lucrurile negative pe care le simteam incat acum, ca au disparut, nu stiu cum sa imi exprim noile trairi....
Sau poate doar nu reusesc sa iti spun in fata ceea ce simt...dintr-un fel de teama de neinteles... de teama ca ceea ce as vrea sa iti spun sa nu sune teatral sau sa fie mult prea putin pentru ceea ce vreau sa spun de fapt. Stiu ca nu ar trebui....Si cu cat ma gandesc mai mult pe tema asta realizez cat de naiva sunt de fapt. Dar parca acum, ca am inceput sa imi scriu gandurile totul devine mai limpede, iar cuvintele curg de la sine...

Ce insemni tu pentru mine? As putea spune ca ...     ... esti cel mai bun lucru ce mi s-a putut intampla. Stiu ca suna teatral, dar ca sa ma rezum la o fraza, asta reprezinti pentru mine. Inca de cand te-am cunoscut viata mea s-a schimbat. Iar acum, cand in sfasit pot spune ca cea mai mare dorinta a mea s-a implinit, pot admite cu sincertitate ca totul a fost spre mai bine.
    ...esti singurul baiat pe care l-am iubit, il iubesc si il voi iubi vreodata, singurul alaturi de care vreau sa am un viitor, o familie, un copil. Ceea ce simt eu nu poate „trece” si asta mi-au demostrat-o numeroasele mele incercari din trecut in acest sens. Cred ca intr-un fel suntem sortiti sa fim impreuna. Altfel....oare de ce orice facem ne intoarcem unul la altul? Nu pot sa imi imaginez viata fara tine. Asta e sigur. Si acum ca ceea ce simt simti si tu, sunt sigura ca nimic nu ne va mai desparti
    ...esti primul lucru la care ma gandesc cand cineva imi spune „Pune-ti o dorinta”

    ...esti omul pe care ma pot baza in orice situatie. Cel care ma ajuta oricand, ma asculta, ma intelege, ma sprijina in ceea ce vreau sa fac si ma provoaca la mai mult.

    ...esti cel care ma iubeste si ma accepta asa cum sunt si in preajma caruia pot fi „Eu”.     ...esti cel ce mi-a aratat cum e sa iubesti si sa fi iubit.     ...esti cel despre care pot spune cu mandrie : „El e iubitul meu”

As putea sa iti spun toate acestea, si inca multe altele, dar tot nu as fi multumita cu ce am spus, pentru ca aceste cuvinte nu pot sa iti arate cat de mult insemni tu pentru mine de fapt.

Cum te vad? Pai, fizic vorbind, te consider  frumos. Atractiv. Cu tine am dezlegat cateva din tainele dragostei, iar fiecare particica a corpului tau pe care am descoperit-o m-a incantat. Si inca ma incanta.

Spiritual, te vad drep unul dintre cele mai reale lucruri din viata mea. Nimeni, in afara de parinti, nu mi-a mai oferit atat de multa siguranta, atat de multa protectie. Adevarul e ca langa tine ma simt protejata. Ma simt iubita. Ma simt fericita si implinita. Simt ca langa tine imi pot construi un viitor stabil, imi pot intemeia o cariera, o familie, un camin. Tu esti cel care imi face fata la toate capriciile si apucaturile, la starile mele schimbatoare ca vantul si la sentimentele pe care uneori, parca nici macar eu nu le pot face fata. Tu imi oferi stabilitatea de care am atat de mare nevoie.
Te vad drept un baiat destept, care stie pe ce lume traieste, ce face si cum sa se descurce. Te vad capabil sa iti faci un rost in viata, lucru care imi ofera un soi de siguranta.
N-am crezut ca voi intalni in liceu persoana alaturi de care vreau sa imi petrec tot restul vietii. Apoi ai aparut tu. Iar acum nu cred ca imi este cu putinta sa traiesc fara tine. Poate am devenit dependenta de tine intr-o oarecare masura, dar sper ca aceasta „dependenta” sa nu iti dea tie batai de cap.

 Spui ca nu iti poti vedea calitatile. Lasa ca ti le arat eu. Te admir pentru hotararea pe care o ai, pentru faptul ca iti urmezi scopurile, pentru faptul ca ii ajuti pe ceilalti, pentru ca esti stapan pe tine, esti increzator, nu esti arogant, esti amuzant, esti onest, muncesti din greu pentru ceea ce iti doresti si mai presus de toate, nu te lauzi cu nimic.
Probabil pentru ca ai impresia ca nu ai cu ce, dar crede-ma, eu, si nu numai eu, credem altceva.

Nu pot spune ca te vad ca pe o persoana fara defecte pentru ca as minti, dar aceste defecte fac parte din tine, iar eu te iubesc pentru ceea ce esti pe de-antregul. Esti tu, si nimic si nimeni nu poate concura cu asta.
Acum, din tot ce am scris mai sus, cred ca poti intelege si de ce te iubesc. Nu imi doresc pe nimeni si nimic altceva. Vreau doar sa te iubesc, sa ma iubesti, sa ne iubim. Toate celelalte lucruri vor veni de la sine. Stiu ca drumul pe care l-am ales nu va fi neaparat unul usor, dar mai stiu ca, atata timp cat ne avem unul pe celaltalt, vom trece cu bine peste orice s-ar intampla.
 

Despre femei

Ia, uite de aici o intrebare buna. Doamne Dumnezeule mare, de ce ne-ai facut pe noi, femeile, asa complicate? Asta ca sa nu zic perfect duse cu pluta din timp in timp...
Noi nu ne putem gandi la "nimic", nu putem sa nu ne opunem imaginatiei noastre muuult prea bogate, nu ne putem opri pesimismul din a lucra impotriva vointei noastre, nu putem sa nu fim critice[cu noi sau cu cei din jur], nu putem sa luam lucrurile asa cum sunt, trebuie sa despicam firul in patru[zeci si patru]. Nu putem sa ne bucuram de ceea ce avem, nu suntem multumite niciodata, facem mare chestie din orice, suntem paranoice si uneori nici Naiba nu ne intelege.
Oare generalizez prea mult? Nu zic ca suntem asa tot timpul..dar cand ne apuca, suntem date naibii... Si avem nevoie de o alarma buuna de tot ca sa revenim la normalitate.
Nu zic ca baietii sunt cu mult mai bine asamblati...dar parca totusi....

Ia, asa... ceva care nu prea are treaba cu ce am scris...dar o pun pentru ca e draguta ^^

Toamna iar.

Ma scufund in dorul zilelor de vara, dorul soarelui, al plimbarilor lungi, al zilelor in care nu aveam nimic de facut.
Mi-e dor sa cutreier dealurile cu tine, sa fim doar noi doi, sa ne prostim si sa ne bucuram de fiecare clipa.
Desigur, putem fi fericiti si toamna...insa toamna inspira nostalgie si tristete prin ploile ei lungi si vremea urata... Iar nostalgia si tristetea nu fac bine nemanui.
Vreau sa ma bucur iar de soare. Vreau sa pot iesi afara oricand, fara nicio rezerva, nu sa ma uit absenta pe geam intrebandu-ma cu ce sa ma mai imbrac ca sa nu mor de frig... Vreau sa se intunece iar la ora 10 sa pot sta cat mai mult afara.
Si tot dorul asta pentru vara se indreapta inevitabil catre tine, materializandu-se intr-un mod ciudat pe care nici eu nu il pot intelege... Vreau sa te simt mai aproape ca de obicei, sa petrecem mai mult timp impreuna...sa ma alinti, sa-mi arati cat de mult ma iubesti. Ti-am mai zis, nu ma voi satura niciodata de tine. Chiar si in cele mai negre momente, eu te voi iubi. Si chiar daca ma voi supara de o mie de ori, tot te voi iubi. Stii ca atunci cand ma supar nu pot sa raman suparata pe tine...pentru ca pur si simplu simt nevoia de tine...sa te vad...sa te aud...sa te ating... In prezenta ta ma simt cel mai bine.
Si stiu ca pot fi greu de inteles...si ca vorbesc inainte de a gandi....stiu... Si imi pare rau pentru fiecare data cand te-am suparat si pentru fiecare vorba nelalocul ei, pe care fii sigur ca am regretat-o din secunda doi dupa ce mi-a zburat de pe buze... Urasc sa te vad suparat, mai ales cand eu sunt cauza...
Si uite asa... am ajuns sa imi scriu din nou sufletul aici, plecand de la ideea banala ca imi este dor de vara...
Asa mi se intampla de obicei...dar poate ati observat si voi asta.
Oricum, o toamna frumoasa, si incercati sa nu intrati in starea aia de doi bani specifica anotimpului, ca nu mai scapati de ea prea usor...
M.

Despre iubire

„Am uitat întâi că sunt nefericit, apoi am uitat că sunt îndrăgostit, şi aşa mai departe. E drept, mi-aduceam aminte că am iubit. Amănuntul aceasta nu l-am putut uita niciodată: că am cunoscut dragostea şi că toate aventurile în care mă implicam nu erau decât episoade trecătoare.”
Mircea Eliade

Ce este iubirea?

Cu totii auzim acest cuvant zilnic. Iubire. Dar oare cati dintre noi ii cunoastem sensul sau profund? Exista oare mai multe feluri de iubire, sau toate au o radacina comuna si doar manifestarea lor in planul fizic este diferita?

Putin oameni sunt atat de norocosi incat sa simta pe pielea lor senzatiile unei iubiri adevarate, veritabile. Restul, raman cu impresiile pe care le citesc din romanele de dragoste si cu vagele ramasite de iubire pe care le traiesc.
Iubirea adevarata, desavarsita, te distruge si te reconstruieste in acelasi timp. Cum spunea si Eliade, „revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi”
Nu poate fi vorba de o iubire veritabila daca nu are loc o unire desavarsita intre cei doi indragostita, atat pe planul fizic, dar mai ales pe cel spiritual. Cei doi ajung sa traiasca ca unul, sa isi simta unul altuia sentimentele, nevoile, grijile si dorintele. E ca si cand ti-ai gasi o parte din tine, care odata alipita intregului devine perfect functionala.

Exista o teorie conform careia, cand Dumnezeu a creat omul acesta era androgin, adica cuprindea atat caracteristici masculine cat si feminine. In cele din urma Dumnezeu a horatat sa-l separe pe om in doua, o parte feminina si una masculina, care sa se caute necontenit. De aici se crede ca provine dorinta fata de sexul opus si nevoia de a trai in pereche. Oameni sunt destinati sa isi caute de-a lungul vietii jumatatea de mult pierduta.

De asemenea se spune ca omul poate simti numai odata in viata o dragoste mare. Sunt absolut sigura de faptul ca odata ce ai iubit in mod desavarsit, in cazul in care dragostea se destrama, nu mai poti repeta aceasi experienta cu alta persoana. Cred ca orice persoana poate avea parte de o dragoste veritabila... de „dragostea vietii sale”.
Cat despre mine, spun cu incredere ca am descoperit-o si voi face tot ce pot pentru a nu pierde aceasta unica sansa pe care mi-a dat-o viata la fericire.

Scopul omului este sa gaseasca iubirea. Fericiti cei ce au gasit-o si se bucura de ea, mult noroc celor ce inca o cauta si resemnare usoara celor care au pierdut-o.

Un fel de sfarsit

Un tunet rasuna in departare...

Si vad natura uluita cum tresare.

E o priveliste incantatoare!

Corabii uitate sunt trase la mal,

Vad ingeri coborand pe un val.

Un val de slava,

De credinta oarba

Si sub el, otrava,

Pentru muritori, s-o soarba.

Dupa iarba o ascund in graba,

Ca nimeni sa nu o mai vada.

Alt tunet rasuna in departare;

Viata de pe acest pamant dispare

Si iubirea mea mistuitoare

Moare.

Cadere in gol

Cautand prin poeziile pe care le-am scris mai de mult am gasit-o asta...

Vino la mine dulce nepasare,

Cu miros de roze, cu raze de soare,

Parfum imbatator, o dulce pieire

Imbracata in culori de nemurire;

Te imbratisez pentru a mia oara

Si iti simt pe buze savoarea letala.

Sunt eu cu mine in aceasta seara

Si totusi, ma simt atat de goala...