Pierduta

Si iar plange copilul din mine...numai eu ii pot auzi strgatele mute, pline de durere

Vrea sa fie liber. Sau poate nu vreau....poate tot ce vrea esti tu...

Dar tu nu vei mai fi niciodata ca inainte...asa ca vrea libertate. Libertate pe care doar tu poti sa i-o oferi. Cred...nu stiu cum..

Nici nu mai stiu ce vreau...de fapt stiu...dar nu se poate

Si as face orice ca sa-mi pot indeplini unica dorinta pe care o am in clipa asta..dar nu mai am ce sa fac....

Tu ai ales, nu eu. 

Simpla mea prezenta in viata ta nu va schimba nimic..Ce-ar fi sa dispar? Ce s-ar intampla atunci? 

Probabil nu se va schimba nimic....nici n-ai sa observi ca lipseste ceva...Si de ce? Pentru ca "nu iti pasa"...

Sunt pierduta.

Luna e casa mea

Si vreau acasa....

                                                                         M.

Si cand doare, doare

Inca o seara...o discutie...o serie de nervi si muult regret imbibat in amarul lacrimilor.

Nenorocite de lacrimi...mereu curg. Parca-i un izvor ce nu se opreste niciodata ...

Izvorul durerii...

Atitudinea asta a ta m-a enervat mereu...de fapt...doare cand vad ca te compoti asa...

dar iar incep sa ma plang, degeaba...

Stiu ca oricum..chiar daca citesti, nu vei face nimic...asa ca de ce ma chinui?

Hai sa va scriu o povestioara...

Decembrie..zapada...scoala...Vacanta si sarbatorlie sunt la cativa pasi...

El...tipul popular...care atrage mereu privirile

Ea...o fata ce mereu viseaza cu ochii deschisi la el... Mereu spera ca e loc de mai mult...

18 Decembrie 2010...

Fata isi ia inima in dinti si il cheama pe baiat la ea...o ciocolata calda...nimic mai mult.

El...accepta.

Fiecare minut pana la sosirea lui era parca o eternitate pentru fata...Stia ca trebuie sa-i vorbeasca...Acum ori niciodata.

Si a venit...cu o caciula de Mos Craciun...Sa fi fost el oare cadoul ei de sarbatori? Asa a crezut. si sincer, nu-si doarea nimic mai mult. Nimic nu ar fi facut-o mai fericita decat el.

Timpul a trecut repede... iar ea nu stia cum sa deschida subiectul ce o framanta... A tot cautat ocazia perfecta..dar a venit timpul ca el sa plece...Cum ziceam...acum ori niciodata...

Si pe holul acela, care acum poarta amintirea lui, a rostit cuvintele ce o macinau de atata timp:

.............................................

"Stii...eu inca tin la tine"

.............................................

Liniste...

Apoi raspunsul lui...

......................................

"Si eu tin la tine"

................................

Ea a ramas muta de uimire...se astepta la altceva..In definitiv acesta era cadoul eu de Craciun. L-a strans in brate si l-a sarutat cu dor. Nu mai facuse asta de 3 luni. In 3 luni nu a lasat pe nimeni s-o atinga...De ce? Pentru ca il iubea...

Dar...lucrurile care vin repede, trec repede...si asa a trecut si fericirea ei...

Si cand doare, doare...

Si inca doare.

21 Decembrie 2010

Zici ca vrei sa ma vezi fericita? Da daca fericirea mea e in mainile tale ? Daca eu sunt un pion pe tabla ta de joc ce faci? Nu o sa te saturi niciodata sa te joci cu mine sau poate te saturi . Nu poti sa mai minti cu aceeasi sete. Nu poti sa o mai faci ca atunci cand ea era complet absorbita de cuvintele tale care sunau atat de frumos . Ce se ascundea sub acea blandete? De ce bestia din tine si-a scos coltii si m-a facut pe mine victima? Cu ce am gresit?
Poate reusesc sa te inteleg. Si eu am fost un monstru da nu am mintit cu atata tarie. Nu am sufocat toate sentimentele in batiste parfumate si umezi de la atatea lacrimi , atatea lacrimi de durere . Nu am incercat sa fug de adevar , nu mi-am mascat sentimentele fata de tine .Nu m-am folosit de el in cel mai urat mod posibil.Am suferit cu el, da nu am stiut prin ce trece pana nu m-ai testat tu.
Nu am stiut cat de greu e sa te zbati in tine pentru o clipa de fericire.Nu am stiut cum e sa inebunesti uitandu-te la ceas si strigand in liniste ca vrei sa mori.Nu am stiut ca doare asa de tare despartirea de individul care iti facea inima sa bata mai tare ,care te facea sa zambesti ,care te privea in ochi si iti spunea ca te iubeste cand defapt nu era asa.
Timpul curata toate ranile ,dar timpul nu iti poate lua si atingerile.Timpul nu iti poate lua si acel sarut fierbinte din acea zi blestemata de 21 Decembrie 2010.Imginea lui te izbeste de propria camera ,te afunda in intuneric,te invarte in cerc parfumul lui.
De ce m-ai lasat acolo? De ce nu ti-a pasat macar o secunda de mine? De ce te-ai chinuit sa iti smulgi lacrimi cand stiai bine ca nu sunt adevarate?
Ti-am urmarit pasii in zapada dupa ce ai plecat.Speram ca ai sa te intorci. Te-am asteptat 3 ore pe banca aia. Au fost trei ore in care vroiam sa te intorci dar ai,ai plecat,ai plecat…si ai plecat definitiv. Tu nu o sa te mai intorci
Acum inteleg ca am fost ca tine .Da continui sa ma joc ,sa fiu pionul tau. Astept sa imi spui Sah mat ca sa pot pleca de langa tine.
……………………………………………………………………………
“ Si inteleg ca vei confunda intotdeauna dragostea de mare si de soare cu sentimentul straniu pentru Alin, si in felul asta nu te vei lecui usor. Acest Alin Popa va fi un rival foarte tare pentru oricine te va iubi,Ioana!”
……………………………………………………………………………
Micutule nu uita ziua de 21 Decembrie 2010, nu uita ca te-am iubit,nu uita ca te urasc cu toata fiinta mea.

____________________________________________________


Dupa cum v-ati dat seama...din nou opera Ioanei, pe care personal o ador:X
Asta imi aminteste de 18 Decembrie 2010....dar e cu totul alta poveste...
O amintire draguta..care poate am sa v-o impartasesc candva...dar nu acum.

Recurs la Geneza

Pe dupa sure, langa cimitir
O pasare s-a dezbracat de pene
Poate ca i-a fi fost un soi de lene
Sau poate-un fel de sila si sictir

De-a duce pan' la capat sfanta fraza,
Inconstienta zborului fixat
De-un arhitect necunoscut in sat
Dar banuit in aerul de-amiaza



[Mircea Dinescu]

Si mie imi vine sa ma retrag...sa renunt la tot si sa nu mai fac absolut nimic. Am facut prea multe si am obosit...

Cine imi da niste baterii noi?

Nostalgie

Am chef de....nimic.
Ma topesc in bratele nostalgiei si renunt...
Renunt la tot ce-a fost, la tot ce e si la tot ce-ar putea sa mai fie
Vreau sa uit...
Ma las purtata de instinct...

E atat de greu sa ma imaginez in bratele altcuiva... sa ma gandesc ca as putea fi a altcuiva decat a ta... O parte din mine nu vrea sa conceapa asa ceva. Dar mi-am promis ca voi lua decizii cu mintea...nu cu inima. Caci inima mea e slaba...si ma va duce pe orice cale inapoi la tine. Fie si prin minciuna si injosire. Ea m-ar duce la tine. Dar nu vreau asta. Am mintit destul si mi-am calcat prea mult orgoliul in picioare.

Iar ma pierd in cuvinte si ma afund in starea asta proasta...mai bine inchei aici...

Trecut - Prezent

Oare trecutul revine in prezent sau prezentul pur si simplu devine una cu trecutul?
De ce am impresia ca am mai trait odata asta? Sau ceva asemanator... Totul se intoarce...si devine exact ca la inceput.

Aceleasi fete, aceleasi fapte, aceleasi obiceiuri proaste si aceleasi sentimente. Si o inima proasta care nu vrea sa renunte la o iubire inutila. Imposibila. Ce-a fost a fost...a trecut. Apartine trecutului. Sau asa ar trebui sa fie...Insa trecutul imi bantuie prezentul si tu, mai presus de toate, esti in trecutul meu. Si in prezentul meu. Si vei fi si in viitorul meu, fie ca-mi place ori nu.
Si de ce? Pentru ca tu vrei sa fii acolo, si nimic nu te poate opri. Nimic, in afara de mine. Si eu ce fac? Absolut nimic...te las sa fii acolo...in prezentul si in viitorul meu. Si de ce? Nici eu nu stiu.
Si stii, as vrea sa inec totul in fum...fum de tigara...Dar pana si el imi aminteste tot de tine.


Si totusi vad o licarire de speranta...ceva imi da impresia ca va fi din nou bine...ca voi uita in sfarsit. Dar e atat de departe.... Uneori pare fara sens
Dar nu poti renunta la lupta fara ca macar ea sa fi inceput nu? Adevarata lupta acum incepe.... Caci nu e lupta mai grea decat cea cu propria-ti persona.

Iubire Frica si Dorinta

Era tarziu. Amintirile il copleseau. Zilele petrecute cu ea ii reveneau mereu in minte, degeaba incerca sa-si indrepte gandurile in alta parte strangand cu putere din ochi. El stia mai bine ca oricare altul ca nici mintea si nici gandurile nu-i erau stapanite de ea, ci sufletul. Fusese singura femeie care reusise sa intre in acel loc unde pana atunci nu fusese decat intuneric si frig.
Fusese singura care ii intelegea fiecare cuvant si fiecare gest. Niciodata nu era nevoie de alte explicatii.
Ce insemnase ea pentru el?! Greu de spus. La inceput, cand a vazut-o prima oara a stiut ca o s-o iubeasca, dar un sentiment de frica i-a cuprins intreaga fiinta. El nu mai iubise pe nimeni. De ce acum pe ea? Era o necunoscuta, cum sa puna o necunoscuta stapanire pe sufletul lui?
Frica aceasta, departe de a fi reala, l-a facut sa fuga de propriile lui sentimente, visul lui a incetat cuminte la fel cum a inceput. In egoismul lui si-a dorit s-o aiba macar pentru o seara. O seara si apoi viata lui ar fi decurs la fel de firesc ca pana in clipa cand ea a indraznit sa-i iasa in cale.
S-a intamplat exact cum si-a dorit, parca a fost scenariul unui film: a vrut-o pe ea, cea mai frumoasa. Si a avut-o. A fost cea mai frumoasa noapte de dragoste din intreaga sa existenta. Mainile lui puternice alunecau pe trupul ei catifelat. Descoperind pasiunea care se ascundea in ea. Vroia s-o simta cat mai aproape, sa devina una si aceeasi fiinta. Buzele lui fierbinti alunecau pe sanii ei plini de dorinta. Iar ea, ea era prizoniera nebuniei lui.
In acele momente el stia ca desi acum el era cel care-o poseda, in final cel posedat va fi el, poate pentru tot restul vietii.
Si, desi isi dorea s-o iubeasca cu fiecare parte a corpului lui, frica aceea nebuna nu-i dadea pace. Ii era frica sa se lase iubit si se temea ca poate el nu ar fi capabil de sentimente atat de marete. Era mai simplu sa iubeasca mai multe femei, decat sa iubeasca una singura. Fugea astfel fara sa-si dea seama poate de singura sansa care i se oferea in viata: aceea de a iubi si de a fi iubit. Nu stia nefericitul ca o mare iubire nu intalnesti decat o data in viata. Sau poate nu-i pasa. Au mai fost seri in care a fost a lui, dar nimic nu l-a facut sa o vrea pentru totdeauna. De fapt sufletul lui isi dorea asta, doar ca nu avea curaj s-o spuna cu voce tare.
S-a multumit astfel s-o piarda desi o iubea. Isi hranea sufletul cu cate o noua cucerire in fiecare seara. Asta pana cand a vazut-o pe ea la bratul altui barbat. Il durea si nu stia de ce. Era atat de simplu si la indemana raspunsul: pentru ca o iubea. Dar acum alt barbat ii poseda trupul si sufletul.

Din nou, by Ioana >:D<